Așa cum aminteam în articolul anterior, atașamentul este prima relație emoțională, de dragoste, care apare între mamă și copil și putem să ne-o imaginăm ca un înveliș protector în care se construiește copilul. Din păcate însă, această primă legătură emoțională care ar trebui să aibă un rol protector, nu este în toate situațiile una de dragoste și...
Ați observat vreodată cum își îngrijește o pisică puii după ce îi naște? Sau un câine? Sau o pasăre? Sau ursoaica din imaginea alăturată? Cu siguranță animalele nu au auzit despre atașament, dar, instinctiv ele "îl practică". Ceea ce "practică" ele, în mod instinctiv, cu puii lor reprezintă un anume comportament de atașament: le hrănesc, le apără...
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti ...
„Este de datoria fiecăruia dintre noi să fie nu doar cât mai conştient posibil de propriile componente şi mai ales de dominanta principală, ci să fie şi vigilent, atent la componentele şi la dominanta relaţională a celuilalt, mai ales când avem de gând să construim o relaţie de lungă durată afectivă sau de colaborare".
,,Crusta noastră de civilizaţie ascunde un soi de brută cu aspect preistoric ...."
,,O vacanţă este asemenea dragostei:anticipată cu plăcere, trăită cu disconfort şi amintită cu nostalgie"
„Orice s-ar spune, moartea chiar doare. Doare tot timpul; este mereu cu noi, scormoninând undeva în interior, fâlfâind uşor, abia auzită, undeva sub membrana conştientului. Ascunsă şi deghizată, curgând într-o varietate de simptome, este izvorul multora dintre grijile, tensiunile şi conflictele noastre”.
Oare îşi poate imagina cineva un bucătar care nu îşi gustă propria mâncare? Cum ar arăta, oare, şi ce gust ar avea o astfel de hrană, netrecută prin propriile papile gustative ale bucătarului ei? O să mă întrebaţi acum ce legătură are psihoterapeutul cu bucătarul şi psihoterapia cu bucătăria? Ei bine, răspunsul este simplu: aşa cum bucătarul nu...
Motto:
,,Există două feţe ale femeii: zeiţa şi nimic."
Cineva spunea odată că fără dorinţe, imaginaţia noastră ar fi mai săracă, dar, dacă îl ascultăm pe Paulo Coelho reflectăm şi la viceversa. Cum ar arăta dorinţele noastre dacă nu ni le-am imagina? M-am gândit mult la acest aspect şi am ajuns la concluzia că de multe ori, noi, oamenii ne supărăm „pe viaţă” pentru că ne-am dorit anumite lucruri...